Civilization #2

You can certainly copy a feature, but you can't copy a community. I think that's really hard to replicate.
Vanessa Pappas, US General Manager TikTok, despre rețele sociale

Despre The Social Dilemma. Nu mai fiți copii
Sunt oarecum circumspect când e vorba de documentarele Netflix de când am văzut unul, acum un an sau doi, cvasiconspiraționist, despre cum obturațiile de canal dentar te îmbolnăvesc grav. Filmul era foarte prost, cu puncte de vedere unilateral prezentate, nerespectând cele mai elementare reguli de documentare.
De câteva zile e online documentarul The Social Dilemma, intens comentat și promovat. Destui din bula mea au fost teribil de  impresionați și au jurat că limitează timpul petrecut pe rețelele sociale, ca Facebook sau Instagram. (Nu e o idee deloc rea.)
M-am uitat și eu aseară vreo 15 minute.
Că rețelele sociale ne trag cu talent de limbă ca să obțină cât mai multe informații despre noi („La ce te gândești, Victor?”), că ne vând la kilogram advertiserilor, că ne manipulează cu fake news politice și că mulți am ajuns niște zombi dependenți în Surveillance Capitalism sunt realități.
Dar să prezinți niște cursuri universitare de psihologie a persuasiunii drept o reuniune a ticăloșilor sau banalele predicții de comportament posibile datorită AI drept lucruri extraordinare și oculte – cum face The Social Dilemma – e cam exagerat.
De curiozitate, am verificat dacă trei dintre cei mai vocali acuzatori mai au activitate pe rețele sociale. Bineînțeles. Pe LinkedIn, pe Twitter și chiar pe Facebook. Ce fac ei pe rețelele sociale? Promovează documentarul The Social Dilemma în care joacă.
Mai util decât să se înspăimânte cu astfel de docudrame ar fi pentru unii să înțeleagă adevăruri utile, gen că dacă setezi confidențialitatea unui status cu „numai pentru prieteni”, asta nu înseamnă că statusul nu poate deveni public, grație tocmai unui „prieten”. Ceea ce mulți nu știu sau uită.


Poate nu știai, dar îți lipsește gălăgia de la birou. Sau cum să scapi de bormașină
Lucrezi de câteva luni (mai ales) de acasă. Te bucurai la început că ai liniște. „Ei, nici chiar așa, aș avea nevoie totuși de niște zgomot” – ți-a șoptit curând creierul și a început să dea rateuri de concentrare.
Aplicația mynoise.net este cunoscută printre cei care lucrează cu căștile pe urechi, plus de insomniaci. Îți livrează coruri gregoriene, sunete de țărm irlandez, calm de grădină japoneză etc. Fond sonor care te ajută să te concentrezi sau să te relaxezi. Utile și dacă ai vecini îndrăgostiți de bormașină.
Odată cu pandemia, la cererea unor utilizatori care lucrează de acasă, mynoise.net a lansat și sunete customizabile „de birou”. „Ne-ar ajuta să trecem mai ușor peste stres” – și-au justificat unii cererea. Și așa e: din martie, secțiunea Calm Office a avut un peste sfert de milion de accesări.
Din același film:
Două agenții de publicitate suedeze, Familjen Stockholm și Red Pipe, au creat în joacă aplicația Sound of Colleagues, care simulează atmosfera sonoră a unui open space. O reglezi cum îți convine: adaugi sunete de imprimantă, de expresor, de ploaie prin fereastra deschisă, selectezi chiar și scheunatul plictisit al unui câine adus de sclavul său la birou.
Creatorii au primit o mulțime de mesaje de mulțumire de la utilizatori din toată lumea, semn că aplicația e chiar utilă celor angoasați de lucrul de acasă. (MIT Technology Review)


E mai bine să nu pui punct la finalul propoziției
Digital nativii (cel puțin cei din SUA) receptează mesajele text care se încheie cu punct drept pasiv-agresive, furioase sau ultimative, chiar dacă adulții expeditori nu au intenționat deloc asta.
Bine, dar cum închei o propoziție pe mess? Simplu, nu pui în niciun caz punct, dai send și atât.
Gretchen McCulluch, autoarea cărții Because Internet:Understanding the New Rules of Language, explică faptul că în comunicarea online instantanee punctul și-a pierdut scopul știut și este acum folosit rar de tineri, doar pentru a transmite mesaje negative.
De pildă, dacă primești un mess cu textul „sounds good.”, punctul semnifică sarcasm și/sau furie.


Ar merge niște varză kale hipsterească lângă ceafa de porc?
Am locuit odată câteva zile pe o stradă tare simpatică din Berlinul de Est. Un berar mai mereu betuț avea un butic cu câteva scaune doar, restul fiind ocupat de o instalație artizanală de bere. Oamenii din cartier se opreau să bea o halbă, alții veneau să cumpere cu diverse recipiente pentru acasă.
Alături era un salad bar, numai sticlă și inox, cu clienți supli și sănătoși care ciuguleau câte ceva ușor.
De-a lungul pereților erau montate sere verticale aseptice în care creșteau sub lumină artificială salatele servite la mese.
Localul părea prosper, semn că își găsise targetul.
Contraste.
Știrea de azi e că ai ocazia să-ți comanzi și tu o seră ultratehnologizată pe care să o montezi în bucătărie.
Plantcube se numește și este produsă de Agrilution. Plantele sunt udate automat, la intervalele ideale pentru dezvoltare, în timp ce sistemul de iluminat LED se adaptează la spectrul de luminozitate necesar fiecărei culturi, simulând razele de soare.

„Dacă un kilogram de salată crescută pe câmp necesită cel puțin 240 de litri de apă până la recoltare și este transportată, în medie, 1.000 de kilometri până ajunge pe rafturile magazinelor, Plantcube are nevoie de doar jumătate din această cantitate de apă, pentru un an întreg de culturi. Practic este realizată o economie de apă de 98%”, povestește Max Lössl, CEO Agrilution.
În Plantcube cresc simultan 8 culturi, dispuse pe 2 niveluri, iar grădinarii de bucătărie pot alege dintre 25 de soiuri diferite de plante, de la busuioc thailandez până la mixuri de salată și microplante. Comenzi aici.
Am văzut cât costă, nu aruncați cu pietre.


Știrea asta e tare tristă
În Coreea de Sud, unde proporția seniorilor în totalul populației crește constant, guvernul și companiile telecom au instalat zeci de mii de smart speakere dotate cu inteligență artificială în casele vârstnicilor singuri. Aparatele „conversează” cu seniorii, le pun muzică la cerere, le spun care este starea vremii, le oferă programe de antrenare a memoriei și stretching.
La nevoie, cheamă ambulanța, la o simplă comandă vocală prestabilită.
Cei care aveți acum 30-40 de ani, dacă veți trăi mult, veți fi îngrijiți de roboți – e aproape sigur. E mai convenabil pentru sistemul de asigurări sociale.


Un post de radio foarte bun. Recomand
Muzică excelentă, sunet meseriaș, DJ cu o cultură muzicală impresionantă, fără reclame la laxative între melodii. Parcă pășești într-un magazin generos cu o mulțime de bunătăți și surprize.
Vorbesc despre radioul independent KEXP din Seattle. A apărut ca post studențesc al University of Washington în 1971. În timp a devenit un model de declinare în social media a unei instituții media tradiționale, cu un număr generos de trupe care se produc live. Specializat în alternative și indie, KEXP nu neglijează celelalte genuri, de la jazz la country. Target: de la adolescenți la seniori nostalgici, fiecare găsește ceva pe gustul său.
Îți las plăcerea să explorezi singur(ă) acest minunat univers online. Dacă ai niște căști bune, nu ezita să le folosești, pentru că inginerii de sunet KEXP sunt formidabili. O mostră:


Cum să vizitezi piramidele
N-am apucat să merg în Egipt pe vremea când turiștii erau în siguranță.
Am vizitat totuși zilele astea piramidele, m-am plimbat în jurul lor cu ajutorul imaginilor de înaltă rezoluție Google Arts & Culture.
Portalul reproduce virtual sute de muzee din lumea întreagă, pe care le poți vizita gratuit.

Am dat click pe secțiunea Nearby care inventariază muzeele din zona mea și am avut surpriza să descopăr instituții de care nu aveam habar (probabil că nici tu), precum Muzeul Universității Politehnica sau Muzeul Micul Paris.
Google Arts & Culture este potrivit în vremurile acestea și pentru homeschooling.

Pe curând :)